Blog

Ce vinuri bem în weekend ? Recomandările lui Cătălin Păduraru

Suntem bucuroși ca oameni deosebiți precum Cătălin Păduraru să povestească si să recomande vinul de la Crama Gabai! Îi mulțumim pe această cale incă o dată!

“Dacă tot „spaţiul” media din ultima vreme dedicat corona ar fi fost folosit în ultimii 20-30 de ani pentru emisiuni în care să fie abordate subiecte inteligente, cu oameni inteligenţi, în folosul României (cercetare, realizări, produse românesti valoroase ş.a.m.d.) – am fi făcut un salt uriaş în istorie. Din plonjeu, ne-am fi uitat peste umăr către ţările cu care-mpărţim acum sărăcia şi am fi aterizat foarte aproape de ţările pe care tot le urmărim de câteva decenii, dar faţă de care n-am reuşit să diminuăm distanţa.

Dar, stiţi şi Dvs., pentru genul acesta de emisiuni nu s-a găsit niciodată spaţiu de emisie (parcă-mi vine şi mie să spun: de ce nu-i puneţi pe fotbalişti să confecţioneze nişte aparate de ventilaţie?). Se spune(a) că n-ar face audienţă. Dacă, totuşi, se întâmpla vreo minune şi apărea vreo 5-10 minute (prin cine ştie ce emisiune de divertisment) omul deştept, inventatorul, creatorul de artă, acesta trebuia să „facă frumos” deşi se simţea penibil în încercarea de a păstra „tonul” şi „ritmul” show-ului.

Chiar şi peste aceste fulgurante momente se-ntindea umbra „cartonului” de publicitate la care realizatorul se grăbea să se tragă, de obicei prin fraza (implacabilă): „Din păcate, timpul dedicat acestui subiect se apropie de sfârşit, sperăm că ne vom revedea şi altădată în aceeaşi formulă”.

Speranţă care, cel mai adesea, nu se îndeplinea pentru că producătorii TV măsurau audienţa („a fost un dezastru cu ăsta”) şi decideau că orice vulpiţă de la capatul lesei vreunui interlop e mai bună decât „deşteptu’ ăla”.

Astăzi, mass media e plină de empatie faţă de necazul abătut asupra lumii. Oare?!

Cu foarte puţine excepţii (oameni care, spre lauda lor, chiar caută soluţii şi pentru care dilema e cheia, iar nu sentinţa), producătorii, realizatorii de ştiri, talk show-uri şi „anchete”, au înfipt târnăcopul într-un filon de aur. Sau, ca să nu amestecăm mineritul şi metalele nobile cu moravurile uşoare, să spunem că au pus mâna pe o nouă Vulpiţă. Îi încurcă puţin numele ăsta al „boalei” din cinci litere şi două cifre (başca liniuţa dintre), dar merge!

Nu vreau să cert pe nimeni. Nu e timp pentru asta. Nu scormonitul în întuneric, ci lumina ne poate salva.

Doar lansez o întrebare: după ce spaima va fi trecut, ce credeţi, vor înţelege ce e important pentru naţiunea asta sau o vor lua de la capăt cu ceea ce ştiu cel mai bine şi ne face nouă ce-i mai rău?!

Ce legatură au cele de mai sus cu vinul? Lumina.

Dacă ar fi să stau sub un bec cu vapori de mercur, care-şi împrăştie „generos” undele mov-alburii (definiţia mea: lumina morţilie) pentru a bea un pahar de vin, n-aş putea.

Aş schimba oricând ieftinul, eficientul, longevivul, mult-răspânditul bec (cu formă indecentă), cu un apus văzut de pe o creastă montană.

O satisfacţie obţinută cu greu, cu urcuş şi, cine ştie, poate, în solitudine.

Dar ce culoare are vinul sus, pe pisc… Şi ce lumină cade pe tot ce te-nconjoară şi pe depărtări. Şi cu ce lumină te-mbraci tu, omul.”

“Avem un cupaj Cabernet Sauvignon 50%, Fetească Neagră 25% şi Merlot 25% – primul pentru un rosé – al acestei mici crame dobrogene. A propos! Când s-or deschide porţile către vacanţe, pe drumul către mare vă puteţi opri să vă răcoriţi puţin la cramă (foişor afară, frumos!) şi să vă faceţi aprovizionarea cu ce vă place. Pentru că degustarea e permisă. Cineva va trebui să se „sacrifice”, însă, şi să gestioneze elegant nervii celui care se află la volan. Nu încercaţi să îi „traduceţi” ce gusturi descoperiţi. Riscaţi să continuaţi drumul cu BlaBlaCar sau cu vreo maşină de ocazie.

Vinul, în sine, e cam serios, dar ştiu bine că 50% din cei care sunt în faţa unui rose, pot reproşa vinificatorilor că se lasă amagiţi de „superfluu”.

Aşa că e bine să ştiţi de la început: chiar dacă vinul e bine răcit, alcoolul e „acolo” iar corpolenţa (de la Cabernet Sauvignon) e uşor detectabilă.

Farmecul vine de la tuşele de piersică bună, sănătoasă, de Dobrogea.

Vara e aici! Vinul e aproape.

„Aproape” în vremrile astea (păcat de vreme, că e frumoasă) înseamnă butonul acela de pe internet cu coşuleţ.”

 

Citește articolul complet aici!